Explicatii despre Care

Care

TICHÍE, tichii, s.f. Obiect de îmbrăcăminte din stofă sau din pânză, de forma unei calote sferice, care acoperă numai creştetul capului. ◊ Expr. Ce-i lipseşte chelului? Tichie de mărgăritar, se spune, ironic, despre cel care, lipsit de lucruri de primă necesitate, doreşte să aibă altele, mai puţin utile sau inutile. ♦ Bonetă, scufiţă. ♦ (Pop.) Membrană care înveleşte capul unor copii nou-născuţi; căiţă. ◊ Expr. (În superstiţii) A se naşte cu tichia în (sau pe) cap = a fi norocos. [Var.: (reg.) chitíe s.f.] – Din tc. takke.

TICHIÚŢĂ, tichiuţe, s.f. Diminutiv al lui tichie. ◊ (În basme) Tichiuţa dracului = pălărioară înzestrată cu puterea de a-l face nevăzut pe cel care o poartă. [Pr.: -chi-u] – Tichie + suf. -uţă.

TIC-TÁC interj. Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc.; tic¹. ◊ (Substantivat, n.) Tic-tacul ceasornicului. – Din fr. tic-tac, germ. Ticktack.

TÍFDRUC, tifdrucuri, s.n. 1. Metodă de tipărire cu forme de tipar la care imaginea este realizată prin scobituri gravate. 2. Maşină de tipar cu care se imprimă după tifdruc (1). – Din germ. Tiefdruck.

TÍFIC, -Ă, tifici, -ce adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care ţine de tifos, privitor la tifos; care provoacă tifosul. 2. S.m. şi f. (Persoană) care este bolnavă de tifos. – Din fr. typhique.

TIFLÍTĂ, tiflite, s.f. Inflamaţie acută sau cronică a cecului², care se manifestă prin dureri abdominale. – Din fr. typhlite.

TIFLOLOGÍE s.f. Ramură a defectologiei care studiază multidisciplinar orbirea şi ambliopia, compensarea acestora prin tiflotehnică, educarea, instruirea şi calificarea nevăzătorilor. – Din fr. typhlologie.

TIFOÍDĂ adj. (În sintagma) Febră tifoidă = boală infecţioasă, contagioasă şi epidemică, provocată de un bacil specific, manifestată prin febră mare, tulburări intestinale, stare de toropeală şi care se transmite prin apa de băut, prin fructe şi prin legume nespălate etc.; tifos, lingoare, boală lungă. – Din fr. typhoide.

ŢIGÂI, ţigâi, s.m. Specie de gândac mare, negru cu pete galbene, care trăieşte prin pădurile de conifere (Hylobius abietis). – Et. nec.

TIGÁIE, tigăi, s.f. 1. Vas de bucătărie de formă rotundă, cu marginea joasă şi cu o coadă lungă, întrebuinţat la prăjit. ♦ (Reg.) Cratiţă cu două toarte în care se fierbe mâncarea. 2. Mic recipient la vechile arme de foc, în care se punea praful de puşcă. – Din bg. tigan, scr. tiganj.

<< < Pagina 2115 din 2314 > >>

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia