Explicatii despre pe deasupra

pe deasupra

SPOÍ, spoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi o suprafaţă cu un strat subţire de var; a vărui. 2. A acoperi un vas sau un obiect de metal cu un strat subţire dintr-un metal protector. ♦ Refl. Fig. A-şi însuşi în mod superficial maniere civilizate, noţiuni de cultură etc. a se ciopli. 3. A unge (pe deasupra). ♦ (Peior.) A (se) farda. – Din sl. supojiti.

SUBSIDIÁR, -Ă, subsidiari, -e, adj. Care se adaugă, ca element secundar, la argumentele pentru susţinerea unui raţionament, a unei teorii etc.; complementar, auxiliar, secundar. * Loc. adv. În subsidiar = în al doilea rând, pe lângă aceasta, pe deasupra. [Pr.: -di-ar] – Din fr. subsidiare, lat. subsidiarius.

SUPERFICIÁL, -Ă, superficiali, -e, adj. Care apare, se produce, rămâne la suprafaţa unui obiect, a unei fiinţe; fig. care apare, se produce, rămâne la suprafaţă, fără să atingă miezul, esenţa lucrurilor. ♦ Fig. (Despre oameni) Care tratează problemele fără să le adâncească, care trece uşor peste lucruri; lipsit de adâncime. ♦ Fig. (Adverbial) Fără a aprofunda; pe deasupra. [Pr.: -ci-al] – Din fr. superficiel.

SUPLIMENTÁR, -Ă, suplimentari, -e, adj. Care se adaugă pe deasupra, care completează ceva; care este în plus (peste ceea ce este normal); folosit ca supliment. ◊ Unghiuri sau arce suplimentare = unghiuri sau arce a căror sumă este egală cu două unghiuri drepte (180 grade). – Din fr. supplémentaire.

TĂLPÍG, (1, 2) tălpige, s.n., (3, 4) tălpigi, s.m. 1. S.n. Fiecare dintre pedalele de la războiul de ţesut cu ajutorul cărora se schimbă iţele. 2. S.n. Fiecare dintre cele două suporturi laterale curbate cu care sunt prevăzute unele scaune fără picioare. ♦ Fiecare dintre tălpile unei sănii. ♦ Bucată de lemn sau de piatră care se fixează sub stâlpii unei galerii de mină pentru a împiedica pătrunderea stâlpilor în talpa galeriei. 3. S.m. Încălţăminte rudimentară alcătuită dintr-o talpă de lemn şi o baretă de piele petrecută pe deasupra labei piciorului. 4. S.m. Şosetă foarte scurtă de damă care acoperă numai laba piciorului. [Var.: tălpíc s.m. şi n., tălpícă s.f.] – Talpă + suf. -ig.

TREÁCĂT s.n. 1. Faptul de a trece. ◊ Loc. adv. Din treacăt = din fugă, fugitiv. În treacăt = a) în trecere; b) în fugă, la repezeală; c) în câteva cuvinte, pe scurt; pe deasupra, superficial. 2. (Reg.) Drum de trecere. – Trece + suf. -ăt.

<< < Pagina 3 din 3 > >>

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia