îndemânare
- ÎNDEMÂNÁRE s.f. Ușurința de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau a unei înclinații; iscusință, abilitate, pricepere, dibăcie. – V. îndemâna.
- Sinonime: ÎNDEMÂNÁRE s. 1. abilitate, destoinicie, dexte-ritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, pricepere, știință, talent, ușurință, (pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv. și reg.) meșterie, (reg.) apucătură, pricepuție, (înv.) iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare ~ în mânuirea ...) 2. v. măiestrie. 3. v. inteligență.
- Antonime: Îndemânare – stângăcie, neîndemânare
- Ortografie: îndemânáre s. f., g.-d. art. îndemânării
Exemple pentru îndemânare
- Termenul de "inteligent" cuprinde: vicleșug, șiretenie, îndemânare, răutate, hotărâre, prudență și, la nevoie: curaj, forță, vitejie. (Antonio Arletti)
» mai multe citate despre indemanare...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia