înfrânge
- ÎNFRÂNGE, înfrâng, vb. III. Tranz. A învinge, a birui, a bate (în luptă). ♦ A-și stăpâni o anumită stare sufletească. ♦ (Rar) A nesocoti voința cuiva, a călca o lege, o dispoziție etc. [Perf. s. înfrânsei, part. înfrânt] – Lat. infrangere.
- Sinonime: ÎNFRÂNGE vb. v. căi, frânge, pocăi, regreta, rupe.
- Sinonime: ÎNFRÂNGE vb. 1. v. birui. 2. v. depăși. 3. v. stăpâni. 4. v. răzbi.
- Ortografie: înfrânge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfrâng, perf. s. 1 sg. înfrânséi, 1 pl. înfrânserăm; part. înfrânt
Exemple pentru înfrânge
- Nu avem nevoie decât de noi înșine pentru a ne înfrânge pornirile, dar uneori avem nevoie de alții pentru a discerne ceea ce este îngăduit să urmăm; la aceasta folosește prietenia unui om înțelept, care vede pentru noi, dintr-un alt punct de vedere, ceea ce ne interesează să cunoaștem bine. (Jean-Jacques Rousseau)
» mai multe citate despre Infrange...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia