întâmplare
- ÎNTÂMPLÁRE, întâmplări, s.f. Acțiunea de a se întâmpla și rezultatul ei. 1. Ceea ce se întâmplă; fapt, eveniment. ♦ Peripeție; aventură (neplăcută). 2. Ceea ce se petrece în mod incidental; hazard. ◊ Loc. adv. Din întâmplare = incidental. La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală. (Pop.) La toată întâmplarea = în orice caz. (Pop.) De o (sau pentru orice) întâmplare = pentru orice eventualitate. – V. întâmpla.
- Sinonime: ÎNTÂMPLÁRE s. 1. caz, fapt. (~ din Vaslui.) 2. ches-tiune, fapt, lucru. (A survenit o ~ neprevăzută.) 3. episod. (O ~ din viața cuiva.) 4. v. peripeție. 5. v. împrejurare. 6. hazard. 7. nimereală, (Ban.) zgoadă. (A face ceva la ~.)
- Ortografie: întâmpláre s. f., g.-d. art. întâmplării; pl. întâmplări
Exemple pentru întâmplare
- Această întâmplare a avut prioritate față de toate celelalte.
- Din întâmplare aveam banii la mine.
- Din întâmplare aveam destui bani la mine.
- Norocul e o întâmplare, fericirea e o vocație.
» mai multe citate despre intamplare...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia