întors
- ÎNTÓRS1 s.n. 1. Înapoiere, revenire (la punctul de plecare). 2. Răsturnare. Întorsul fânului. ♦ Arătură (de toamnă) – V. întoarce.
- ÎNTÓRS2, -OÁRSĂ, întorși, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ◊ Expr. A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă = a se întoarce din drum. A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe, și a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) Răsucit, încovoiat, strâmb. 3. (Pop.) Jugănit, castrat. 4. Fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat. ◊ (Fam.; și în loc. adj. întors pe dos) Profund nemulțumit, foarte supărat, tulburat; bosumflat. 5. Fig. (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Meșteșugit. – V. întoarce.
- Sinonime: ÎNTÓRS s. 1. întoarcere, retur. (Dus și ~.) 2. v. ră-sucire. 3. v. răsturnare.
- Sinonime: ÎNTÓRS adj. v. bizar, castrat, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, jugănit, meșteșugit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, scopit, singular, sterilizat, straniu.
- Sinonime: ÎNTÓRS adj. 1. v. îndoit. 2. v. suflecat. 3. v. revolut. 4. v. răsucit. 5. sucit. (Nu mai sta cu gâtul ~.)
- Ortografie: întórs s. n.
Exemple pentru întors
- Am plecat pe ploaie și ne-am întors pe soare.
- Apoi ne-am întors acasă.
- Când l-a văzut, a întors capul.
- S-a întors roata.
- Timpul s-a întors pe dos.
- Michel: (despre Paris) S-a întors! S-a întors!
Lorelei: Ce? De ce?
Michel: Nu știu - poate că și-a uitat telefonul sau cartea de vraji sau așa ceva.
» mai multe citate despre intors...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia