întreba
- ÎNTREBÁ, întréb, vb. I. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A(-și) pune întrebări, în scopul de a afla un răspuns. ◊ Expr. (Tranz.) Întreabă-mă să te întreb, se spune cuiva care cere o informație despre un lucru asupra căruia nici cel întrebat nu știe mai mult. 2. Tranz. și intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. 'de' sau 'despre') A cere (cuiva) vești sau lămuriri despre..., a se interesa, a se informa de..., a cerceta. ◊ Expr. (Tranz.) A întreba (pe cineva) de sănătate = a se interesa de starea în care se află cineva; a intra în vorbă cu cineva. 3. Tranz. A pune cuiva întrebări pentru a-i evalua, din răspunsuri, nivelul cunoștințelor; a chestiona, a examina. Lat. *interroguare (= interrogare).
- Sinonime: ÎNTREBÁ vb. v. căuta, cere, vinde.
- Sinonime: ÎNTREBÁ vb. 1. a chestiona, a interoga, (pop.) a ispiti, (fig.) a descoase. (A ~ pe cineva despre ceva.) 2. v. asculta. 3. v. consulta.
- Antonime: A întreba – a răspunde
- Ortografie: întrebá vb., ind. prez. 1 sg. întréb, 3 sg. și pl. întreábă
Exemple pentru întreba
- Nu mă întreba că nu pot să spun.
- Nu-i întreba ce părere au, întreabă-i ce fac.
- Se întreba dacă e cazul să vină.
- Se întreba mereu dacă nu cumva l-a jignit.
- Se întreba mereu dacă nu l-a jignit.
- A întreba un liberalist (stângist) de unde provin salariile și prețurile, este ca a întreba copiii de șase ani de unde vin bebelușii. (Thomas Sowell)
» mai multe citate despre intreba...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia