albastru
- ALBÁSTRU, -Ă, albaștri, -stre, adj., s.n. 1. Adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ Fig. Melancolic, trist, sumbru. ◊ Expr. Inimă-albastră = a) suflet trist, p. ext. tristețe, jale; b) necaz, mânie, furie. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil. (Fam.) E (cam) albastru = e (cam) rău, (cam) neplăcut, situația e (cam) dificilă. 2. S.n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată între verde și indigo; culoarea descrisă mai sus; albăstreală, albăstrime. ◊ Albastru de metilen = colorant albastru (1) întrebuințat în vopsitorie, în lucrări de biologie și în medicină. Albastru de Prusia (sau de Berlin) = ferocianură de fier folosită ca pigment albastru. – Lat. albaster (< albus).
- Sinonime: ALBÁSTRU adj., s. 1. adj. (Olt.) turchez. (Culoarea ~.) 2. adj. v. senin. 3. s. v. seninătate.
- Ortografie: albástru adj. m., pl. albáștri; f. sg. albástră, pl. albástre
- Ortografie: albástru s. n., art. albástrul, g.-d. art. albástrului
Exemple pentru albastru
- E cam albastru dacă aude de asta.
- E cam albastru dacă aude el de asta.
- Elena: Ești nobil?
Tomas: Tata a fost crescător de porci! Dar eu cu siguranță sunt nobil. Porcii tatălui meu aveau sânge albastru! (Valeriu Butulescu)
» mai multe citate despre albastru...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia