hoț
- HOT s.n. Curent în muzica de jaz caracterizat printr-o sonoritate amplă. [Pr.: hat] – Cuv. engl.
- HOT DOG s.m. Cârnat sau crenvurșt cald, servit cu muștar, într-o chiflă (lunguiață). [Pr.: hot dóg] – Cuv. engl.
- HOȚ, HOÁȚĂ, hoți, hoațe, s.m. și f. 1. Persoană care fură. ♦ (Adjectival) Care fură; (cu sens atenuat) viclean. 2. (Fam.) Om ștrengar, șiret. – Et. nec.
- Sinonime: HOȚ s. v. ștrengar.
- Sinonime: HOȚ s. 1. pungaș, (astăzi rar) prădător, (înv. și reg.) lotru, (reg.) furător, robalău, (înv.) chesăgiu, fur, prădaș, războinic, (fam.) coțcar, (arg.) manglitor, șut, șutitor, teșcar. (~ de buzunare.) 2. v. escroc.
- Ortografie: hoț s. m., pl. hoți
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia