izvor
- IZVÓR, izvoare, s.n. 1. Apă subterană care iese sau țâșnește la suprafața pământului; fântână. 2. Loc de unde izvorăște la suprafața pământului un izvor (1), o apă curgătoare; începutul unui râu; obârșie. 3. Sursă de lumină sau de căldură. 4. Fig. Lucru din care provine ceva; origine (a unui lucru); sursă. 5. Document, text original (istoric, științific). – Din sl. izvoru.
- Sinonime: IZVÓR s. 1. (reg.) cișmea. (Un ~ cu apă lină.) 2. obârșie, (rar) sursă, (înv.) fântână, scăturină, sorginte. (La ul Oltului.) 3. sursă. (Un ~ de lumină.) 4. v. act. 5. informație, sursă. (Studiu bazat pe oare bogate.) *6. (fig.) germen, sămânță, sursă. (ul dragostei lor.)
- Sinonime: IZVÓR s. v. cauză, considerent, început, mobil, motiv, obârșie, origine, pricină, prilej, proveniență, rațiune, sursă, temei.
- Ortografie: izvór s. n., pl. izvoáre
Exemple pentru izvor
- Izvor de viață este gura celui drept, dar gura celor fără de lege, izvor de nedreptate. (Solomon)
» mai multe citate despre izvor...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia