mie
- MÍE, mii, num. card., s.f. I. Numărul care în numărătoare are locul între 999 și l001. 1. (Cu valoare adjectivală) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indică un număr foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivală) Unde merge mia, meargă și suta. ◊ Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = în număr foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii și sute sau mii și mii = extrem de mulți. A avea o mie și o sută pe cap = a avea foarte multă treabă sau griji, nevoi etc. 3. (Intră în componența numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S.f. Numărul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnotă a cărei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).
- Sinonime: MÍE s. (fam.) miar. (Avea la el doar o ~ pentru cumpărături.)
- Ortografie: míe s. f., art. mía, g.-d. art. míei; pl. mii, art. míile
Exemple pentru mie
- Dă și mie sticla aia de colo!
- Mai zboară și câte un bivol la o mie de ani.
- Și un bivol se pustnicește la o mie de ani.
- Ce-mi pasă mie de treburile altora?
- Îmi poți face rost și mie de cartea asta?
- Îmi poți procura și mie cartea asta?
- În o mie de conștiințe, aceeași idee se reflectă în o mie de imagini, uneori apropiate, niciodată identice. (Valeriu Butulescu)
» mai multe citate despre mie...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia