naștere
- NÁȘTERE, nașteri, s.f. Acțiunea de a (se) naște și rezultatul ei. 1. Aducerea sau venirea pe lume a unei ființe; spec. act fiziologic prin care fătul, ajuns în stadiul de maturitate, este expulzat sau extras din cavitatea uterină; parturiție. ◊ Casă de nașteri = maternitate (din mediul rural). Zi de naștere sau ziua nașterii = zi în care s-a născut cineva; sărbătorire care are loc cu prilejul acestei zile. Nașterea Domnului (sau lui Cristos) = Crăciunul. Înainte de nașterea lui Cristos = înaintea erei noastre. După (sau de la) nașterea lui Cristos = din (sau în) era noastră. ◊ Loc. adj. și adv. Din naștere = a) (încă) de când s-a născut; b) conform unei predispoziții naturale. ◊ Loc. adv. Prin naștere = prin structură, prin înclinațiile înnăscute. 2. Origine, proveniență. ◊ Loc. adv. De (sau din) naștere = originar din...; de naționalitate sau de origine etnică... 3. Fig. Apariție, ivire, creare. ◊ Loc. vb. A lua naștere = a apărea, a se ivi. A da naștere = a crea, a produce, a cauza. – V. naște.
- Sinonime: NÁȘTERE s. 1. (FIZIOL.) parturiție, procreare, procreație, (înv. și pop.) zămislire, (pop.) facere, născare, (înv. și reg.) născut, (înv.) născătură. (După ~ copilului.) 2. v. fătare. 3. (pop. și fam.) născare. (E prost din ~.) 4. v. origine.
- Sinonime: NÁȘTERE s. v. apariție, copil, creație, facere, geneză, ivire, odraslă, patrie, proge-nitură, țară, vlăstar.
- Antonime: Naștere – deces, moarte, răposare
- Ortografie: náștere s. f., g.-d. art. náșterii; pl. náșteri
Exemple pentru naștere
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia