normativ
- NORMATÍV, -Ă, normativi, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care servește ca normă sau stabilește o normă, care are caracterul unei norme. 2. S.n. Îndrumare, dispoziție (sau ansamblu de îndrumări) cu caracter de normă. – Din (1) fr. normatif, (2) rus. normativ.
- Sinonime: NORMATÍV adj., s. 1. adj. (FILOZ.) canonic. (Principii ~.) 2. s. îndreptar, (înv.) regulativ. (~ tehnic.) 3. s. v. directivă.
- Ortografie: normatív adj. m., pl. normatívi; f. sg. normatívă, pl. normatíve
- Ortografie: normatív s. n., pl. normatíve
Exemple pentru normativ
- Pentru a ajunge la rezultatele importante pe care le-au atins alte științe ale spiritului, dar mai cu seamă științele naturii, se afirma că trebuie să se renunțe la orice operație de normalizare, doar constatând realitatea faptelor. Vechea estetică normativă se închidea singură într-un impas, pornind de la un concept normativ al frumosului și artei, sub care adevărul lucrurilor se găsea de fapt ascuns. În loc de a întreba faptele, pentru ca pe calea metodei inductive să ajungă la adevăruri generale cu privire la natura frumosului și artei, estetica normativă impunea cu anticipație o noțiune a acestora, care nu putea fi decât falsă sau parțială. (Tudor Vianu)
» mai multe citate despre normativ...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia