dictionar roman englez

plecare


  1. PLECÁRE, plecări, s.f. Acțiunea de a (se) pleca; înclinare; pornire, deplasare. ◊ Punct de plecare = începutul unei acțiuni. ◊ Loc. adj. și adv. Gata de plecare = pe punctul de a porni. La plecare = în momentul pornirii. ♦ (Sport) Momentul în care se dă pornirea într-o cursă; start. ♦ (Înv.) Înclinație, atracție, predispoziție. – V. pleca.
  2. Sinonime: PLECÁRE s. I. 1. v. aplecare. 2. v. prosternare. 3. v. smerenie. II. 1. v. pornire. 2. ducă, pornire. (E gata de ~.) 3. ducere, mergere, mers, pornire. (După ~ lui de acolo.) 4. v. start.
  3. Sinonime: PLECÁRE s. v. afecțiune, aplecare, aplicație, aptitudine, atașament, atracție, chemare, compliment, dar, declinare, declinație, flexiune nominală, har, închinăciune, înclinare, înclinație, înzestrare, mătanie, plecăciune, plo-coneală, pornire, predilecție, predispo-ziție, preferință, reverență, simpatie, talent, temenea, vocație.
  4. Antonime: Plecare – întoarcere, sosire, venire
  5. Ortografie: plecáre s. f., g.-d. art. plecării; pl. plecări
  6. //dexonline.ro/search.php?cuv=plecare

Exemple pentru plecare

  • Rațiunea este stimulată de simțuri, pe care le ia drept punct de plecare - căci nu are altceva pe ce să se bizuie sau de unde să își ia avânt spre adevăr -, apoi se întoarce la sine. (Seneca)
    » mai multe citate despre plecare...
Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro