poliță
- PÓLIȚĂ1, polițe, s.f. Suport de scândură fixat orizontal pe un perete, într-un dulap etc., pe care se țin diferite obiecte. ♦ Obiect de mobilier prevăzut cu asemenea suporturi. [Pl. și: poliți] – Din sl. polica.
- PÓLIȚĂ2, polițe, s.f. 1. (În sistemul financiar) Act prin care o persoană dispune debitorului ei să plătească o sumă de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia; trată. ◊ Poliță în alb = poliță2 (1) pe care nu figurează numele beneficiarului. ◊ Expr. A plăti (cuiva) polița = a se răzbuna (pe cineva). 2. (În sintagma) Poliță de asigurare = document emis de către o instituție de asigurare, prin care aceasta certifică încheierea unui contract de asigurare a vieții sau a bunurilor materiale ale cuiva. – Din it. polizza.
- Sinonime: PÓLIȚĂ s. v. cormană, răsturnătoare.
- Sinonime: PÓLIȚĂ s. cambie, trată, (înv.) obligă, sinet, (ger-manism înv.) vecsel.
- Sinonime: PÓLIȚĂ s. 1. v. etajeră. 2. v. raft. 3. v. policioară.
- Ortografie: póliță (mobilă, act) s. f., g.-d. art. póliței; pl. pólițe
Exemple pentru poliță
- Traiul bogat și găndirea bogată sunt la poli opuși. (B.J. Gupta)
» mai multe citate despre poli...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia