răsuflare
- RĂSUFLÁRE, răsuflări, s.f. Acțiunea de a (se) răsufla și rezultatul ei; respirație, răsuflet, răsuflu. ◊ Loc. adj. și adv. Fără răsuflare = mort. ◊ Loc. adv. Dintr-o răsuflare = dintr-o dată, repede. ◊ Expr. A-și ține (sau a-și opri, a-și stăpâni) răsuflarea = a se sili să nu respire sau a respira ușor, fără zgomot. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri cuiva) răsuflarea = se zice când cineva este copleșit, sugrumat de o emoție puternică, de spaimă etc. A-și da răsuflarea = a muri. ♦ (Concr.) Aerul expirat din plămâni; suflu. ♦ Fig. Adiere ușoară. – V. răsufla.
- Sinonime: RĂSUFLÁRE s. v. astâmpăr, calm, liniște, odihnă, pace, răgaz, răsuflătoare, re-paus, tihnă, ușurare.
- Sinonime: RĂSUFLÁRE s. 1. v. respirație. 2. trezire. (~ unei băuturi.)
- Ortografie: răsufláre s. f. (sil. -fla-), g.-d. art. răsuflării; pl. răsuflări
Exemple pentru răsuflare
- Suntem sloiuri de gheață. Instaurăm, presimt, o eră glaciară, cu ultima noastră răsuflare. (Gheorghe Mihail)
» mai multe citate despre rasuflare...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia