sărit
- SĂRÍT1 s.n. Acțiunea de a sări; săritură. – V. sări.
- SĂRÍT2, -Ă, săriți, -te, adj., s.f. I. Adj. 1. (Fam.) Smintit, țicnit, aiurit, nebun. 2. (În expr.) Cu inima sărită = extrem de emoționat, de îngrijorat. II. S.f. 1. (În expr.) A-și pierde sărita sau a-și ieși din sărite = a-și pierde cumpătul, a se enerva. A scoate (pe cineva) din sărite = a supăra rău, a înfuria pe cineva. 2. (Pop.) Săritură, salt; p. ext. distanță mică. ◊ Loc. adj. De-a sărita = cu sărituri, săltăreț. – V. sări.
- Sinonime: SĂRÍT s. v. goană, gonire, împreunare, montă.
- Sinonime: SĂRÍT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.
- Sinonime: SĂRÍT s. 1. v. escaladare. 2. săltare, sărire. (ul într-un picior.) 3. omitere, sărire. (ul unui pasaj din text.)
- Ortografie: sărít adj. m., pl. săríți; f. sg. sărítă, pl. săríte
- Ortografie: sărít s. n. (pl. sărite în loc. pe ~)
Exemple pentru sărit
- Câinele dormea, dar a sărit în sus când și-a văzut stăpânul.
- Câinele dormea, dar a sărit în sus cât colo când și-a văzut stăpânul.
- El a sărit pe geam.
- Mi-a sărit inima din loc.
- Mi-a sărit inima.
- Couldn't select: Table './citatep_citatepedia/citatepedia' is marked as crashed and last (automatic?) repair failed
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia