stricăciune
- STRICĂCIÚNE, stricăciuni, s.f. 1. Faptul de a (se) strica; (concr.) ceea ce este stricat, deteriorat; pagubă produsă de ceea ce s-a stricat, s-a deteriorat, s-a distrus. ♦ Vătămare. 2. Efect rău, păgubitor. 3. Depravare, corupție. – Strica + suf. -ăciune.
- Sinonime: STRICĂCIÚNE s. v. hernie, lepră, văt-mare.
- Sinonime: STRICĂCIÚNE s. 1. v. pagubă. 2. v. avarie. 3. v. co-rupție.
- Ortografie: stricăciúne s. f., g.-d. art. stricăciúnii; pl. stricăciúni
Exemple pentru stricăciune
- La noi nu e nici mai multă nici mai puțină stricăciune decât în alte părți ale lumii, și nici chiar nu s-ar putea altfel. Calitățile și defectele omenești sunt pretutindeni aceleași; oamenii sunt peste tot oameni. (Ion Luca Caragiale)
» mai multe citate despre stricaciune...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia