supus
- SUPÚS, -Ă, supuși, -se, adj., s.m. și f. I. Adj. 1. Ascultător, plecat, smerit. ♦ Umilit, servil. 2. (Înv. și reg.) Așezat sub...; ascuns, pitit. II. S.m. și f. (Urmat de determinări care indică statul în discuție) Persoana care aparține, prin cetățenie, unui anumit stat; persoană aflată sub o protecție specială de ordin juridic a unui stat, fără a fi cetățean cu drepturi depline. ♦ (Înv.; la pl.) Locuitorii unei țări care depind de o autoritate centrală. – V. supune.
- Sinonime: SUPÚS s. v. angajat, salariat, slujbaș.
- Sinonime: SUPÚS adj., s. I. 1. adj. v. dependent. 2. v. subjugat. 3. v. servil. 4. preaplecat. 5. plecat, smerit, umil, umilit, (livr.) obsecvios, (înv.) smernic, suplecat. (O atitudine ~; o privire ~.) 6. v. ascultător. II. s. cetățean. (~ al unui stat.)
- Sinonime: SUPÚS adj. v. ascuns, dosit.
- Antonime: Supus – autonom, liber
- Ortografie: supús adj. m., s. m., pl. supúși; f. sg. supúsă, pl. supúse
Exemple pentru supus
- Omul e supus greșelii.
- Omul e supus greșelii. (Seneca)
» mai multe citate despre supus...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia