dictionar roman englez

din


  1. FIDEICÓMIS, fideicomisuri, s.n. (Jur.) Dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane averea pe care o lasă. [Pr.: fi-dei-] – Din fr. fidéicomis.
  2. //dexonline.ro/search.php?cuv=fideicomis

  3. FIDEÍSM s.n. Concepție care dă prioritate credinței religioase față de știință ori le pune pe același plan. – Din fr. fidéisme.
  4. //dexonline.ro/search.php?cuv=fideism

  5. FIDEÍST, -Ă, fideiști, -ste, adj., s.m. și f. 1. Adj. Care ține de fideism, privitor la fideism; caracteristic fideismului. 2. S.m. și f. Adept al fideismului. – Din fr. fidéiste.
  6. //dexonline.ro/search.php?cuv=fideist

  7. FIDEIUSIÚNE s.f. Contract prin care o persoană se angajează în fața creditorului să execute obligația debitorului în cazul când acesta nu ar executa-o el însuși în termen. [Pr.: -iu-si-u-] – Din fr. fidéjussion, lat. fidejussio, -onis.
  8. //dexonline.ro/search.php?cuv=fideiusiune

  9. FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod exact, cu exactitate. – Din fr. fidele, lat. fidelis.
  10. //dexonline.ro/search.php?cuv=fidel

  11. FIDELITÁTE s.f. 1. Statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudine etc.; devotament, credință. 2. Precizie, exactitate în prezentarea sau în reproducerea realității, a unui text, a unui model etc. 3. {Tehn.; în sintagma) Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate electroacusticc de a reda cât mai fidel semnale sonore (înregistrate); hi-fi. – Din fr. fidélité, lat. fidelitas, -atis.
  12. //dexonline.ro/search.php?cuv=fidelitate

  13. FÍDER, fidere, s.n. Linie electrică fără derivație, care leagă direct o centrală electrică cu posturile de transformare sau posturile principale de transformare cu cele secundare sau de distribuție. [Scris și: feeder] – Din engl., fr. feeder.
  14. //dexonline.ro/search.php?cuv=fider

  15. FIDUCIÁR, -Ă, fiduciari, -e, adj. Care are o valoare fictivă, convențională. ◊ Monedă fiduciară = monedă de hârtie având o valoare convențională și servind ca mijloc de schimb doar în interiorul unei țări. Circulație fiduciară = circulație a monedei fiduciare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. fiduciaire, lat. fiduciarius.
  16. //dexonline.ro/search.php?cuv=fiduciar

  17. FIÉF, fiefuri, s.n. (În evul mediu) Feudă; drept de proprietate asupra unei feude. ♦ Fig. Zonă de influență absolută sau preponderentă. Fief electoral.Din fr. fief.
  18. //dexonline.ro/search.php?cuv=fief

  19. FIER, (2, 3) fiare, s.n. 1. Element chimic, metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, cu proprietăți feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie; (impr.) oțel (moale). ◊ Epoca fierului (sau de fier) = perioadă din istoria orânduirii comunei primitive care a durat de la mijlocul mileniului al II-lea a.Cr. până în primele veacuri p.Cr., când omul a început să prelucreze și să folosească fierul. ◊ Loc. adj. De fier = tare, puternic, rezistent; neînduplecat; riguros, sever. ◊ Expr. A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier (ars sau roșu) prin inimă = a avea o senzație intensă și bruscă de durere, de spaimă etc. 2. Numele mai multor unelte, instrumente etc. sau părți ale lor făcute din oțel ori din fontă; a) (adesea determinat prin 'de călcat') unealtă întrebuințată la călcatul rufelor sau al hainelor; b) (adesea determinat prin 'de frizat') instrument de forma unui clește care servește la ondulatul părului; c) (adesea determinat prin 'de plug') fiecare dintre cuțitele plugului; d) clește cu care se iau cărbunii din foc; e) (adesea determinat prin 'roșu') unealtă, vergea sau bucată de fier înroșită la foc, cu care se ard unele răni sau se înseamnă vitele cu marca proprietarului; f) lamă sau ascuțiș de armă tăioasă; p. ext. sabie. ◊ Expr. A trece prin ascuțișul fierului = a tăia, a omorî, a pustii, a trece pe sub ascuțișul sabiei. ♦ Bucată de oțel (în formă de drug). ♦ Fier vechi = obiecte de metal uzate, care nu mai pot fi utilizate și care se adună spre a fi retopite. ◊ Expr. A arunca (ceva) la fier vechi = a scoate din uz, a nu mai acorda nici o importanță unui lucru. 3. (La pl.) Lanțuri, cătușe cu care sunt legați prizonierii, deținuții. ♦ Piedică de cai făcută dintr-un lanț. [Var.: fer s.n.] – Lat. ferrum.
  20. //dexonline.ro/search.php?cuv=fier

<< < Pagina 1316 din 3772 > >>

Produse referitoare la "din"

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2020 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!