ștampila
- STAMPILÁ vb. I v. ștampila.
- STAMPÍLĂ s.f. v. ștampilă.
- ȘTAMPILÁ, ștampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ștampilă (2). [Var.: stampilá vb. I] – Din ștampilă.
- ȘTAMPÍLĂ, ștampile, s.f. 1. Instrument format dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripție sau o emblemă, cu care se ștampilează acte, mărfuri, obiecte etc. 2. Semn, inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri sau pe corpul animalelor, pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc.; sigiliu. [Var.: ștampílă s.f.] – Din fr. estampille. Cf. it. s t a m p i g l i a.
- Sinonime: ȘTAMPÍLĂ s. pecete, sigiliu, (înv. și reg.) pecetlar, (reg.) biag, ștempel, țil, (înv.) muhur, pecetnic, peciu. (A aplica ~ pe un act.)
- Sinonime: ȘTAMPILÁ vb. a pecetlui, (livr.) a oblitera, (înv. și reg.) a ștemplui. (A ~ un act.)
- Ortografie: ștampilá vb., ind. prez. 1 sg. ștampiléz, 3 sg. și pl. ștampileáză
- Ortografie: ștampílă s. f., g.-d. art. ștampílei; pl. ștampíle
Exemple pentru ștampilă
- Couldn't select: Table './citatep_citatepedia/citatepedia' is marked as crashed and last (automatic?) repair failed
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia