ștanțare
- STANȚÁRE s.f. v. ștanțare.
- ȘTANȚÁRE, ștanțări, s.f. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei; ștănțuire. [Var.: stanțáre s.f.] – V. ștanța.
- Ortografie: ștanțáre s. f., g.-d. art. ștanțării; pl. ștanțări
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2021 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia