șuierător
- ȘUIERĂTÓR, -OÁRE, șuierători, -oare, adj., s.f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascuțit; șuierat2. ◊ Consoană șuierătoare (și substantivat f.) = consoană sibilantă. 2. Adj. (Despre unele animale, păsări) Care scoate un țipăt, un sunet (ascuțit) specific. 3. Adj. (Despre vânt) Care produce un zgomot puternic și vibrant. 4. S.f. (Reg.) Fluier [Pr.: șu-ie-] – Șuiera + suf. -ător.
- Sinonime: ȘUIERĂTÓR adj. 1. vâjâitor. (Un vânt ~.) 2. v. țiuitor. 3. șuierat. (O respirație oare.) 4. (FON.) sibilant, siflant. (Consoană oare; șunet ~) .
- Ortografie: șuierătór adj. m., pl. șuierătóri; f. sg. și pl. șuierătoáre
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia