șurub
- ȘURÚB, șuruburi, s.n. 1. Tijă cilindrică de lemn sau de oțel, filetată, care servește la asamblarea a două ori a mai multor piese sau care transmite, transformă sau utilizează în diverse feluri mișcarea de rotație într-un mecanism. ◊ Loc. adv. În șurub = în formă de cerc sau de spirală. ◊ Expr. A-i face (cuiva) un șurub prin cap = a-i apuca (cuiva) șuvițe de păr din cap, răsucindu-le și trăgând de ele. A strânge șurubul = a întrebuința mijloace de constrângere față de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componentă un șurub sau care se manevrează prin răsucire. ♦ Fig. Vârtej de apă. [Var.: șurúp s.n.] – Din germ. dial. Schrube.
- Sinonime: ȘURÚB s. v. canea, cep, clește, menghină, șurubelniță, vârtej.
- Sinonime: ȘURÚB s. (TEHN.) 1. (Transilv. și Ban.) civie. 2. șurub prizonier v. prizon.
- Ortografie: șurúb s. n., pl. șurúburi
Exemple pentru șurub
- Couldn't connect to MySQL
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia