îmbinare
- ÎMBINÁRE, îmbinări, s.f. 1. Acțiunea de a (se) îmbina și rezultatul ei; unire într-un tot; împreunare, împletire, îngemănare. ♦ (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente. 2. Loc unde se realizează o îmbinare (1). – V. îmbina.
- Sinonime: ÎMBINÁRE s. 1. v. asamblare. 2. încheiere, prindere, unire. (~ celor două capete ale bârnei.) 3. com-binare, combinație, împreunare, îngemănare, unire. (O ~ de elemente.) 4. împletire, unire, (fig.) conjugare. (~ armonioasă a unor preocupări.)
- Ortografie: îmbináre s. f., g.-d. art. îmbinării; pl. îmbinări
Exemple pentru îmbinare
- El (Leonardo) nu cunoaște câtuși de puțin acea opoziție, atât de grosolană și definită așa prost, între spiritul de finețe și spiritul geometric, pe care trebuia, trei jumătăți de secol mai târziu, să o denunțe un om cu totul insensibil la arte (Pascal), care nu-și putea închipui o asemenea delicată, dar firească îmbinare a feluritelor daruri; care credea că pictura este deșertăciune; că adevărata elocință își bate joc de elocință; care ne vâră într-un rămășag în care-și irosește orice finețe și orice geometrie; și care, schimbând, pe una veche, noua-i lampă, e absorbit să-și coase hârtii prin buzunare, deși venise ceasul să ofere Franței gloria calculului infinitului... (Paul Valery)
» mai multe citate despre imbinare...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia