împrejmuire
- ÎMPREJMUÍRE, împrejmuiri, s.f. 1. Acțiunea de a împrejmui; împrejmuit1. 2. (Concr.) Îngrăditură; gard. 3. (Înv.) Împrejurime. – V. împrejmui.
- Sinonime: ÎMPREJMUÍRE s. v. apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.
- Sinonime: ÎMPREJMUÍRE s. 1. împrejmuit, închidere, îngrădire. (~ unui teren.) 2. v. gard. 3. (concr.) (înv.) curte. (În perimetrul ii.)
- Antonime: Împrejmuire – dezgrădire
- Ortografie: împrejmuíre s. f., g.-d. art. împrejmuírii; pl. împrejmuíri
Exemple pentru împrejmuire
- Couldn't connect to MySQL
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia