împuternici
- ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic.
- Sinonime: ÎMPUTERNICÍ vb. v. autoriza.
- Sinonime: ÎMPUTERNICÍ vb. v. fortifica, îndrepta, înfi-ripa, întări, întrema, înzdrăveni, recon-forta, reface, restabili, tonifica.
- Antonime: A se împuternici – a se moleși
- Ortografie: împuternicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. împuterniceáscă
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia