împuternicit
- ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s.m. și f. Persoană autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
- Sinonime: ÎMPUTERNICÍT s. 1. v. delegat. 2. v. reprezentant. 3. v. procurist.
- Ortografie: împuternicít s. m., pl. împuternicíți
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia