înălțime
- ÎNĂLȚÍME, înălțimi, s.f. 1. Distanță de la nivelul pământului (sau de la un nivel orizontal) până la un punct situat deasupra lui; dimensiune a unui lucru sau a unei ființe, măsurată de la bază până la partea cea mai ridicată. ♦ (Mat.) Perpendiculară dusă din vârful anumitor corpuri sau figuri geometrice pe bază. 2. Punct ridicat deasupra nivelului pământului; p. ext. (la pl.) cer. ♦ Vârf, culme, înălțătură. 3. Numărul de vibrații pe secundă ale unui sunet. ♦ Calitate a unei voci, a unui instrument etc. de a cânta note înalte. 4. Fig. Stare de superioritate intelectuală, morală etc. ◊ Expr. A fi la înălțimea cerută (sau dorită, așteptată etc.) = a se prezenta așa cum cere situația. ♦ Grad, rang (înalt); p. ext. prețuire. 5. (Înv.; urmat de un pronume posesiv) Termen de adresare către o persoană cu funcție importantă. [Var.: (reg.) nălțíme s.f.] – Înalt + suf. -ime.
- Sinonime: ÎNĂLȚÍME s. 1. v. dâmb. 2. v. altitudine. 3. v. înalt. 4. (la pl.) v. văzduh. 5. v. statură. 6. făptură, statură, talie, (înv. și pop.) boi, (pop.) stat. (Mic de ~.) 7. v. tonalitate. 8. (art.) v. mărie. 9. v. vârf.
- Ortografie: înălțíme s. f., g.-d. art. înălțímii; pl. înălțími
Exemple pentru înălțime
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia