înarma
- ÎNARMÁ, înarmez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) procura arme; a (se) pregăti pentru luptă prin înzestrare cu armament; a (se) întrarma, a (se) arma. ◊ Expr. (Refl.) A se înarma cu răbdare = a-și impune răbdare, a aștepta cu stăpânire de sine desfășurarea faptelor. – În + armă.
- Sinonime: ÎNARMÁ vb. (pop.) a (se) întrarma.
- Antonime: A înarma – a dezarma
- Ortografie: înarmá vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. înarméz, 3 sg. și pl. înarmeáză
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia