încercuire
- ÎNCERCUÍRE, încercuiri, s.f. Acțiunea de a încercui; înconjurare. – V. încercui.
- Sinonime: ÎNCERCUÍRE s. 1. împresurare, înconjurare, învăluire. (~ inamicului.) 2. v. asediu.
- Ortografie: încercuíre s. f., g.-d. art. încercuírii; pl. încercuíri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia