dictionar roman englez

încuviințare


  1. ÎNCUVIINȚÁRE, încuviințări, s.f. Acțiunea de a încuviința și rezultatul ei; aprobare, consimțământ, asentiment. – V. încuviința.
  2. Sinonime: ÎNCUVIINȚÁRE s. 1. v. aprobare. 2. acord, apro-bare, asentiment, aviz, consimțământ, consimțire, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere, (livr.) accept, (înv. și reg.) poslu-șanie, slobozenie, (Mold. și Bucov.) pozvolenie, (înv.) concurs, pozvol, sfat, volnicie. (Nu se face nimic fără ~ lui.)
  3. Antonime: Încuviințare – dezaprobare
  4. Ortografie: încuviințáre s. f. (sil. -vi-in-), g.-d. art. încuviințării; pl. încuviințări
  5. //dexonline.ro/search.php?cuv=incuviintare

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro