îndreptare
- ÎNDREPTÁRE, îndreptări, s.f. Acțiunea de a (se) îndrepta și rezultatul ei; corectare, corectiv. ♦ (Înv. și pop.) Dreptate, îndreptățire. ♦ (Înv.; la pl.) Act justificativ, document oficial. – V. îndrepta.
- Sinonime: ÎNDREPTÁRE s. I. v. nivelare. II. 1. îmbunătățire. 2. v. ameliorare. 3. v. corectare. 4. v. rectificare. 5. (concr.) corectiv, corectură, rectificare, (rar) rectificație. (A adus unele ~planului inițial.) 6. v. redresare. 7. v. întremare. 8. fortificare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ cuiva după o boală.) III. v. îndrumare, orientare. (~ cuiva pe drumul cel bun.)
- Antonime: Îndreptare – ghemuire
- Ortografie: îndreptáre s. f., g.-d. art. îndreptării; pl. îndreptări
Exemple pentru indreptare
- Nu există un mijloc mai bun de îndreptare decât să te gândești cu pocăință la cele ce-ai săvârșit. (Dostoievski)
» mai multe citate despre indreptare...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia