înfrângere
- ÎNFRÂNGERE, înfrângeri, s.f. Acțiunea de a înfrânge; învingere; (rar) călcare a legii. – V. înfrânge.
- Sinonime: ÎNFRÂNGERE s. v. căință, mustrare, părere de rău, pocăință, regret, remușcare.
- Sinonime: ÎNFRÂNGERE s. 1. învingere, (înv.) poticală, risipă, spargere. (~ cotropitorilor.) 2. bătaie, eșec. (A suferit prima ~ într-un meci.)
- Antonime: Înfrângere – biruință, izbândă, succes, triumf, victorie
- Ortografie: înfrângere s. f., g.-d. art. înfrângerii; pl. înfrângeri
Exemple pentru înfrângere
- Prudența nu cunoaște înfrângere.
» mai multe citate despre infrangere...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia