dictionar roman englez

întâmplare


  1. ÎNTÂMPLÁRE, întâmplări, s.f. Acțiunea de a se întâmpla și rezultatul ei. 1. Ceea ce se întâmplă; fapt, eveniment. ♦ Peripeție; aventură (neplăcută). 2. Ceea ce se petrece în mod incidental; hazard. ◊ Loc. adv. Din întâmplare = incidental. La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală. (Pop.) La toată întâmplarea = în orice caz. (Pop.) De o (sau pentru orice) întâmplare = pentru orice eventualitate. – V. întâmpla.
  2. Sinonime: ÎNTÂMPLÁRE s. 1. caz, fapt. (~ din Vaslui.) 2. ches-tiune, fapt, lucru. (A survenit o ~ neprevăzută.) 3. episod. (O ~ din viața cuiva.) 4. v. peripeție. 5. v. împrejurare. 6. hazard. 7. nimereală, (Ban.) zgoadă. (A face ceva la ~.)
  3. Ortografie: întâmpláre s. f., g.-d. art. întâmplării; pl. întâmplări
  4. //dexonline.ro/search.php?cuv=intamplare

Exemple pentru intamplare

Produse referitoare la "întâmplare"

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2021 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro