întăritură
- ÎNTĂRITÚRĂ, întărituri, s.f. 1. Loc fortificat, fortificație; p. gener. orice sistem de baricadare. 2. Element care consolidează o construcție, un element al ei etc. 3. (Înv.) Iscălitură, pecete prin care se certifica un drept, o învoială etc. – Întări + suf. -tură.
- Sinonime: ÎNTĂRITÚRĂ s. v. fortificație.
- Ortografie: întăritúră s. f., g.-d. art. întăritúrii; pl. întăritúri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia