întrebuințare
- ÎNTREBUINȚÁRE, întrebuințări, s.f. Acțiunea de a întrebuința și rezultatul ei; folosire. – V. întrebuința.
- Sinonime: ÎNTREBUINȚÁRE s. 1. v. aplicare. 2. v. consumare. 3. v. folosință. 4. v. purtare. 5. practicare.
- Antonime: Întrebuințare – neîntrebuințare
- Ortografie: întrebuințáre s. f. (sil. -bu-in-), g.-d. art. întrebuințării; pl. întrebuințări
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia