întrupare
- ÎNTRUPÁRE, întrupări, s.f. Acțiunea de a (se) întrupa și rezultatul ei; concretizare, personificare; (concr.) trup, ființă. – V. întrupa.
- Sinonime: ÎNTRUPÁRE s. 1. incarnare, incarnație, (înv.) împelițare, încorporare, omenire. (~ unui animal în om, în basme.) 2. v. concretizare. 3. v. perso-nificare.
- Ortografie: întrupáre s. f., g.-d. art. întrupării; pl. întrupări
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia