înviorare
- ÎNVIORÁRE, înviorări, s.f. Acțiunea de a (se) înviora și rezultatul ei; dezmorțire, însuflețire. [Pr.: -vi-o-] – V. înviora.
- Sinonime: ÎNVIORÁRE s. 1. redresare, refacere, restabilire, revigorare, (rar) redresament, (fig.) remontare. (~ cuiva după un leșin.) 2. reviriment. (S-a produs o ~ în activitatea ...) 3. v. însuflețire. 4. împrospătare. (~ florilor din vază.) 5. v. ațâțare. 6. v. activare.
- Ortografie: învioráre s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. înviorării; pl. înviorări
Exemple pentru inviorare
- Nu există o înviorare mai puternică pentru spirit decât lectura vechilor clasici: îndată ce ai luat pe vreunul dintre ei în mână, fie numai pentru o jumătate de oră, te simți îndată împrospătat, ușurat, purificat, înălțat și întărit. (Arthur Schopenhauer)
» mai multe citate despre inviorare...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia