învoire
- ÎNVOÍRE, învoiri, s.f. Acțiunea de a (se) învoi și rezultatul ei. ♦ Permisie acordată cuiva. – V. învoi.
- Sinonime: ÎNVOÍRE s. 1. v. înțelegere. 2. v. încuviințare. 3. v. per-misie.
- Ortografie: învoíre s. f., g.-d. art. învoírii; pl. învoíri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia