țânțar
- ȚÂNȚÁR1, țânțari, s.m. Numele mai multor insecte din ordinul dipterelor, cu corpul și cu picioarele lungi]si subțiri, cu aripi înguste, ale căror larve se dezvoltă la cele mai multe specii în ape stătătoare, iar adulții se hrănesc cu sânge, unele specii transmițând prin înțepături frigurile palustre, altele, în stare larvară, atacând culturile de ciuperci, varză, grâu etc. (Culex). ◊ Expr. A face din țânțar armăsar = a exagera. – Lat. zinzalus.
- ȚÂNȚÁR2, țânțari, s.m. (La pl.) Nume dat populației aromâne din Macedonia de populația slavă localnică; (și la sg.) persoană care face parte din această populație. – Et. nec.
- Sinonime: ȚÂNȚÁR s. (ENTOM.; Culex) (înv.) mușină, mușiță, (Transilv. și prin Maram.) sclepț.
- Ortografie: țânțár (insectă, persoană) s. m., pl. țânțári
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia