țăcănit
- ȚĂCĂNÍT1, țăcănituri, s.n. Faptul de a țăcăni; zgomot, repetat produs de un lucru care țăcănește; țăcănitură. – V. țăcăni.
- ȚĂCĂNÍT2, -Ă, țăcăniți, -te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați. 2. Fig. Smintit, țicnit. V. țăcăni.
- Sinonime: ȚĂCĂNÍT adj., s. v. alienat, dement, descre-ierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.
- Sinonime: ȚĂCĂNÍT s. 1. v. păcănit. 2. țăcăneală. (ul mașinii de scris.)
- Sinonime: ȚĂCĂNÍT adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, zănatic, zăpăcit, zurliu.
- Ortografie: țăcănít s. n., pl. țăcăníturi
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia