țandără
- ȚÂNDĂRĂ s.f. v. țandără.
- ȚÁNDĂRĂ, țăndări, s.f. Bucățică (subțire și lunguiață) care se desprinde sau care sare dintr-un lemn, dintr-o piatră etc. prin cioplire sau spargere; așchie. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) țandăra = a se înfuria, a se supăra. [Var.: (reg.) țándură, țândără s.f.] – Din săs. zänder (< germ. Zunder), magh. candra.
- Sinonime: ȚÁNDĂRĂ s. 1. v. surcea. 2. v. ciob.
- Ortografie: țándără s. f., g.-d. art. țăndării; pl. țăndări
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia