Bunica
- BUNÍCĂ, bunici, s.f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă. 2. ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + suf. -ică.
- Sinonime: BUNÍCĂ s. mamă-mare, (pop.) bună, (înv. și reg.) mătușă, moașă, (reg.) bâtă, maică, mamancă, mamă bătrână, mamă bună, (prin Transilv.) babă, (prin vestul Transilv.) bobă, (Mold.) iacă, (în limbajul copiilor) mamaie.
- Ortografie: bunícă s. f., g.-d. art. bunícăi/bunícii/buníchii; pl. buníci
Exemple pentru bunică
- La urma-urmei, ce-i marxismul? Bunica neariană a național-socialismului. (Sven Hassel)
» mai multe citate despre bunica...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia