EU
- EU, (I) pron. pers. 1 sg. (II) euri, s.n. I. Pron. pers. 1 sg. 1. (La nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect) Eu merg. ◊ (În formule de introducere din actele oficiale) Eu, X, declar... 2. (La dativ, în formele mie, îmi, mi) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus. ◊ (Indică posesiunea) Îmi recitesc pagina din urmă. ◊ (Intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) Sărut mâna mătușii, luându-mi ziua bună. ◊ (Cu valoare de dativ etic) Aici mi-ai fost? 3. (La acuzativ, în formele mine, mă, m-) Oamenii mă laudă. ◊ (Intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) M-am trezit târziu. 4. (Urmat de unul, una la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Mie unuia nu-mi trebuie. II. S.n. (Fil.) Ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva; reflectarea propriei existențe de către conștiința individuală a omului. [Pr.: (I) ieu. – Var.: (I, pop.) io pron. pers. 1 sg.] – Lat. ego, mihi, me.
- Ortografie: eu pr. [pron. ieu], d. acc. mie, neacc. îmi, mi, mi-, -mi, -mi-; ac. acc. mine, neacc. mă, mă-, -mă, -mă-, m-, -m-
Exemple pentru eu
- Am să-ți arăt eu ție!
- Asta zic și eu chef!
- Asta zic și eu ploaie!
- Aș vrea să vad și eu asta!
- Când spun eu o vorbă, așa e.
- Când spun eu o vorbă, așa se face.
- Fac eu cinste!
- Mă răfuiesc eu cu tine!
- Nu sunt eu de vină!
- O să ți-o plătesc eu cu aceeași monedă!
- Parcă eu nu știu!
- Să apuc eu să văd asta!
- Te-nvăț eu minte!
- Trebuie să îți spun eu tot!
- Și eu la fel!
- Și eu la fel.
- Și eu sunt!
- Și eu sunt.
- Ai ajuns exact când eu plecam.
- Am eu grijă de asta.
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia