Frumusețe
- FRUMUSÉȚE, (2) frumuseți, s.f. 1. Însușirea a ceea ce este frumos. ◊ Loc. adj. De toată frumusețea = deosebit de frumos; minunat. 2. (Concr.) Obiect, faptă, lucru frumos. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. 'de' capătă valoarea superlativului 'foarte frumos') O frumusețe de casă. ♦ Femeie foarte frumoasă. [Var.: (pop.) frumséțe s.f.] – Frumos + suf. -ețe.
- Sinonime: FRUMUSÉȚE s. 1. mândrețe, splendoare, strălucire, (înv. și reg.) mândrie. (~ peisajului, a unei clădiri.) 2. minunăție, minune, splendoare, (pop. și fam.) mândrețe, (Transilv.) mândrenie, (prin Ban.) mândrulenie. (O ~ de fată.)
- Antonime: Frumusețe – hidoșenie, sluțenie, urâciune, urâțenie
- Ortografie: frumuséțe s. f., art. frumuséțea, g.-d. art. frumuséții; (obiecte, fapte) pl. frumuséți, art. frumuséțile
Exemple pentru frumusețe
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia