Măreție
- MĂREȚÍE s.f. 1. Faptul de a fi măreț; ansamblu de calități care trezesc admirație și respect; grandoare, splendoare, fast1. 2. (Înv. și reg.) Mândrie, semeție, trufie. – Măreț + suf. -ie.
- Sinonime: MĂREȚÍE s. v. aroganță, fală, fudulie, in-fatuare, înfumurare, îngâmfare, mân-drie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate.
- Sinonime: MĂREȚÍE s. 1. v. grandoare. 2. grandoare, solem-nitate. (Un peisaj plin de ~.) 3. grandoare, maiestate, semeție. (~ piscurilor albe de zăpadă.) 4. v. fast. 5. splendoare, strălucire, (înv.) pohfală. (~ alaiului domnesc.) 6. v. glorie.
- Ortografie: mărețíe s. f., art. mărețía, g.-d. art, mărețíei; pl. mărețíi
Exemple pentru Măreție
- Couldn't select: Table './citatep_citatepedia/citatepedia' is marked as crashed and last (automatic?) repair failed
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia