Mira
- MÍRĂ, mire, s.f. 1. Riglă cu diviziuni speciale, care servește la măsurarea indirectă a distanțelor sau a înălțimilor. 2. Cătare (la armă). 3. Imagine-tip transmisă pe ecranul televizoarelor pentru reglarea imaginii acestora. – Din fr. mire.
- MIRÁ1, mir, vb. I. 1. Refl. și tranz. A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri; a (se) minuna. ◊ Expr. (Refl.) Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent). Te miri ce = un lucru neînsemnat, mărunt, o nimica toată. Te miri unde = cine știe unde, undeva. Te miri cum = nu se știe cum, fără voie. Mă miram eu să nu... = eram sigur că... Mă miram eu să... = eram sigur că nu... Să nu te miri dacă... = să nu ți se pară curios că..., e normal să... ♦ Refl. A-și manifesta surprinderea, nedumerirea, admirația. 2. Refl. A nu-și da seama, a se întreba. – Lat. mirari.
- MIRÁ2, mirez, vb. I. Refl. (Franțuzism înv.) A se privi în sau ca într-o oglindă; a se oglindi. – Din fr. mirer.
- Sinonime: MÍRĂ s. 1. v. cătare. 2. miră hidrometrică v. lim-nimetru. 3. (FIZ.) imagine de reglaj. (~ la TV.)
- Sinonime: MÍRĂ s. v. benzoe, mireasă, smirnă.
- Sinonime: MIRÁ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoșa, îngrozi, înspăimânta, oglindi, proiecta, răsfrânge, reflecta, tremura, zgudui.
- Sinonime: MIRÁ vb. a (se) nedumeri, (înv.) a (se) ciudi, a (se) divi, a (se) scăndălisi. (Mă ~ ce-mi spui; să nu te ~ dacă ...)
- Ortografie: mirá (a uimi) vb., ind. prez. 1 sg. mir, 3 sg. și pl. míră
- Ortografie: mirá (a se oglindi) vb., ind. prez. 1 sg miréz, 3 sg. și pl. mireáză
- Ortografie: míră s. f., g.-d. art. mírei; pl. míre
Exemple pentru mira
- Nu mă miră faptul că un electron este o dată undă, o dată crepuscul. Însă mă miră faptul că mă mir de aceste lucruri. (Karl Popper)
» mai multe citate despre mira...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia