înțărca
- ÎNȚĂRCÁ, înțárc, vb. I. 1. Tranz. A înceta alăptarea copiilor sau puilor de mamifere, a dezvăța de supt. ◊ Expr. L-a înțărcat dracul, se spune despre un om foarte șiret. 2. Intranz. (Despre mamifere) A pierde laptele, a nu mai avea lapte. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A dezobișnui, a dezvăța, a lipsi pe cineva de ceva. – În + țarc.
- Sinonime: ÎNȚĂRCÁ vb. v. debarasa, descotorosi, dez-băra, dezobișnui, dezvăța, lăsa, scăpa.
- Sinonime: ÎNȚĂRCÁ vb. (înv. și reg.) a întiri. (A ~ un copil.)
- Antonime: A înțărca – a alăpta, a mulge
- Ortografie: înțărcá vb., ind. prez. 1 sg. înțárc, 2 sg. înțárci, 3 sg. și pl. înțárcă; conj. prez. 3 sg. și pl. înțárce
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia