îneca
- ÎNECÁ, înéc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A muri sau a face să moară prin sufocare în apă (sau în alt lichid). ◊ Expr. (Refl.) A se îneca (ca țiganul) la mal = a suferi un eșec în ultimul moment. 2. Refl. (Despre nave) A se scufunda. ◊ Expr. Parcă i s-au înecat corăbiile, se spune cuiva când e trist, indispus. ♦ Fig. A se cufunda, a se afunda. 3. Tranz. (Despre ape) A inunda un loc, o arătură etc. ♦ Fig. A copleși, a înăbuși. 4. Refl. și tranz. A (se) sufoca, a (se) înăbuși. ♦ Tranz. (Despre plâns, lacrimi) A podidi (împiedicând respirația). – În + neca (Înv. á ucide' < lat.).
- Sinonime: ÎNECÁ vb. v. gâtui, strangula, sugruma.
- Sinonime: ÎNECÁ vb. 1. v. scufunda. 2. v. inunda. 3. v. asfixia.
- Ortografie: înecá vb., ind. prez. 1 sg. înéc, 3 sg. și pl. îneácă; conj. prez. 3 sg. și pl. înéce
Exemple pentru îneca
- Natura o poți corecta și îndrepta, altfel ne-am îneca în prejudecăți. (Dostoievski)
» mai multe citate despre ineca...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2024 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia